Cum să rămâi propriul șef atunci când ești subordonat (?)

1
131
views
Cum să rămâi propriul șef atunci când ești subordonat (?) - image  on https://bucurestiultinerilor.info

Ești tânăr, dinamic și dornic să înveți lucruri noi?/ Ești optimist, pasionat de…și vrei să faci parte dintr-o echipă creativă?/ Ești o persoană deschisă, pozitivă, cu spirit de echipă și în căutarea unui job?

 

Cum să rămâi propriul șef atunci când ești subordonat (?) - image  on https://bucurestiultinerilor.info

 

Cam așa sună majoritatea anunțurilor plasate pe site-urile de joburi care încearcă o abordare friendly a tinerelor suflete rătăcite în vasta și ademenitoarea piață a muncii.

Odată cu deschiderea acestui orizont frumos ambalat și promițător în fața ochilor săi plini de idealuri, proaspătul absolvent se vede captiv la o răscruce de drumuri și nevoit să discearnă între promisiuni și realitate, între ofertă și visurile pe care le-a construit în timp ce își tocea coatele pe băncile facultății.

De cele mai multe ori, deznodământul acestui impas este același. Te gândești că nu ai nimic de pierdut dacă încerci (ceea ce este foarte real), treci prin sesiuni de palme transpirate, discuții despre trecutul, prezentul și viitorul tău din care speri că vor face parte și intervievatorii care asistă la tot acest proces.

În final primești telefonul. Acel telefon care pe moment pare că îți schimbă viața. Deja ti se derulează în minte imagini cu tine purtând Dior, conducând un E-class și cucerind lumea. Știu, am trecut și eu pe acolo. Și chiar așa e. Doar că fără Dior, fără vreo schimbare majoră adusă lumii și fără somn. Ca să mai îndulcesc puțin imaginea apocaliptică pe care tocmai am creat-o involuntar, fac mențiunea că aceste lucruri lipsesc la început*. Cu timpul devine mai bine. Sau cel puțin așa am auzit.

 

Cum să rămâi propriul șef atunci când ești subordonat (?) - image  on https://bucurestiultinerilor.info

Sursă foto: unsplash

Nu încerc să creionez corporațiile ca pe niște fiare nemiloase care storc viața din tinerii pe care îi țin captivi, nemâncați și nedormiți în cuburile lor. Am mai auzit asta și nu vreau să fiu printre cei care cred că multinaționalele sunt sursa tuturor relelor de pe lume. Vreau doar să trag un semnal de alarmă.

Ok, nu poți face prea multe în privința Diorului și a E-Class-ului pe care da, cel mai probabil nu ți-l vei permite în primele 6 luni de muncă oricum ai da-o, DAR toate celelalte lucruri stau fix în mâinile tale. Deși ești în subordinea unui șir întreg de manageri la locul de muncă, rămâi în continuare propriul tău șef când vine vorba despre viața ta. Pe care da, trebuie să o ai în continuare și să te gândești de două ori înainte să o sacrifici pe altarul unei companii cu nume fancy care plătește extraordinar de bine.

Eu nu am făcut asta. Poate tocmai acesta este motivul pentru care am și renunțat destul de repede la stilul ăsta de viață pe cât de bolnăvicios, pe atât de addictive. Alții sunt mai puternici și rezistă. Sau poate adevărata putere este să știi când să te oprești și unde să pui bariere.

Așa că…sfaturi din înțelepciunea populară:

  1. Stabilește-ți un obiectiv clar atunci când începi vânătoarea de joburi și nu te lăsa ademenit pe drum de oferte care pot suna tentant dacă singurul lucru aspect care te atrage înspre ele sunt banii;
  2. Învață să spui NU înainte să ajungi să-ți transformi biroul în pat și masă;
  3. 3. Cunoaște-ți adevărata valoare și păstreaz-o în minte pentru zile negre;
  4. 4. Dacă te simți nefericit zilnic la birou și simți nevoia să lovești ceva sau să plângi în baie de 3 ori pe zi, fugi.

Sunt atât de multe lucruri mișto pe care le poți face în ziua de azi și care îți pot aduce satisfacție încât nu are sens să te agăți de un job, un statut sau o sumă de bani dacă prețul plătit în schimb e fericirea și împlinirea ta.

Trust me, I’m a lawyer…și uite ce prefer să fac. 🙂

Andra Ostafi

This site is using SEO Baclinks plugin created by InfoMotru.ro and Locco.Ro

Comentarii

Comentează și tu

1 COMENTARIU

  1. Desi in principiu sunt complet de accord cu cele din articolul de mai sus, nu pot sa nu remarc faptul ca persoana care l-a scris a lucrat intamplator mai putin de 6 luni intr-o firma de avocatura (corporatie – asa cum o si descrie) in cadrul unei echipe (din care am facut parte) in care a primit sustina si intelegere inca din prima zi din partea tuturor. Si pot sa afirm cu certitudine (din perspectiva unei persone care da, a muncit uneori si noptile) ca autoarea articolului nu a pierdut nicio noapte muncind. Pentru ca nu a pus-o nimeni. Nu mai vorbesc de weekenduri – nu a fost cazul niciodata.

    Poate problema este la mine – mi se pare o totala lipsa de respect fata de oamenii care au facut tot posibilul sa te ajute sa treci de la studentie la om matur (care lucreaza si se intretine singur – sau cel putin in teorie) sa ii tratezi cu atata dispret, pozitionandu-te pe un altar al propriului sacrificiu (inexistent) si al omului intelept si trecut prin viata, care da lectii de viata abordand probleme de care nu s-a lovit cu adevarat niciodata.

    Intotdeauna este dificil sa iti gasesti un echilibru indiferent de drumul pe care il alegi. Si sunt departe de a promova un stil de viata „corporate”. Multe lucruri pe care le descrie in articol chiar se intampla, le vad in jurul meu in fiecare zi. Dar in acest caz particular, nu a fost cazul. Dar poate e mai usor sa iti justifici propriu esec aruncand cu noroi in altiii.

Lasă un răspuns