Comunicarea nonviolentă – cum să spui ceea ce îți dorești și să fii ascultat(ă)

1
153
views
comunicarea nonviolentă

Te simți dezamăgit(ă) de o anumită întâmplare, dar când încerci să comunici ceea ce se întâmplă cu tine și ce îți dorești, realizezi că n-ai făcut decât să înrăutățești situația? Comunicarea prin intermediul rețelelor de socializare mai așază o cărămidă în zidul dintre tine și cealaltă persoană. Oare de ce nu reușesc să îi fac pe ceilalți să înțeleagă, am spus sincer tot ce simt și ce îmi doresc, de ce nu este de ajuns?

Ce este comunicarea nonviolentă?

Marshall B. Rosenberg crede că toate aceste răni pe care ni le facem singuri, din sincera dorință de a transmite sentimente, sunt cauza unei comunicări violente, a unor cuvinte și moduri de abordare care rănesc involuntar pe ceilalți și închid porți în calea cunoașterii de sine. El evidențiază câteva forme de comunicare alienată, pe care trebuie să le evităm:

  • Judecățile moralizatoare și etichetarea celorlalte persoane, cu care nu împărșim aceleași valori: toate analizele pe care le facem asupra unui partener de discuție s-ar putea să-l oblige pe acesta să se conformeze valorilor noastre și să se simtă rușinat sau vinovat pentru cine este ca individ. Atunci când criticăm perspectiva cuiva de a vedea lucurile, creem o tensiune relațională.
  • Comparația cu alți oameni sau a celorlalți oameni între ei;
  • Negarea responsabilității sau atribuirea ei unei alte persoane, entități: atribuim adesea comportamentele proprii unor forțe externe precum mediul social („Fac asta pentru ca așa se practică la noi”), unei autorități („Fac asta pentru că trebuie”), acțiunilor unei alte persoane („Fac asta din cauza a ceea ce a făcut ea/el”) etc;
  • Comunicarea sub formă de pretenții și impunerea autorității („Îmi doresc acest lucru și trebuie să îl primesc de la tine pentru că îl merit!”).

Comunicarea nonviolentă - cum să spui ceea ce îți dorești și să fii ascultat(ă) - image  on https://bucurestiultinerilor.info

 

Rosenberg propune o nouă metodă de comunicare – comunicarea nonviolentă care presupune stabilirea unui contact cu sine și cu ceilalți, alimentat de tendința înnăscută a oamenilor de a împărtăți compasiunea. Ascultarea propriilor nevoi și dăruirea reciprocă din inimă, consideră Rosenberg, sunt bazele unei comunicări conștiente și armonioase, care cultivă respectul și empatia. Modelul comunicării nonviolente urmează 4 etape importante, la finalul cărora ceea ce îți dorești și ceea ce simți devine clar pentru cei din jur:

  1. Observarea obiectivă:

Presupune observarea comportamentelor celor din jur, fără a implica însă judecăți evaluative care ar putea provoca rezistența celuilalt. Observația trebuie să se refere la un context și la moment anume. De exemplu, în loc să spui că „Andreea este o concurentă slabă.” Ai putea spune „Andreea nu s-a clasat în semifinalele ultimelor 5 competiții.”

  1. Identificarea și exprimarea sentimentelor

Este importantă diferențierea dintre sentimente (emoția pe care o simți într-o situație) și gânduri (ceea ce gândești sau ți se pare că se întâmplă cu tine).

comunicarea nonviolentă
Sursa: cinemablend.com

 

  1. Conștientizarea nevoilor personale și ale celorlalți

Fiecare individ încearcă să comunice felul în care se simte și nevoia pe care o are în legătură cu o anumită situație, persoană, lucru. De aceea, este bine să încerci să aflii și să accepți fără  atitudini defensive ceea ce își dorește celălalt. Reformularea nevoilor celuilalt sub formă de întrebare poate părea absurdă, dar în acest fel, te poți asigura că ai înțeles corect mesajul primit. De asemenea, atunci când trasmitem ceea ce simțim, este bine să ne asumăm responsabilitatea pentru emoțiile și nevoile noastre. Desigur, a-ți exprima nevoile și dorințele nu înseamnă că trebuie să ignori felul în care se simt alții. Observi vreo diferență între cele două variante?

  1. „M-am enervat că nu m-ați sunat să mă anunțați că ieșiți în oraș.”
  2. „Mă simt dezamagită că nu m-ați anunțat că ieșiti, pentru că mi-aș fi dorit să fiu prezentă la petrecere.”

Un mic indiciu: Tânărul B a legat sentimentele sale de dorințele pe care le are. 🙂

  1. Cererea

Cum le poți cere celorlalți să te ajute să ți îndeplinești nevoile, într-un mod care să-i facă să răspundă cu compasiune? Sternberg oferă câteva sfaturi în acest sens:

  • Exprimă ceea îți dorești, nu ceea ce NU îți dorești.
  • Exprimă clar și concret ceea ce îți dorești ca cealaltă persoană să facă, evitând limbajul general și abstract.

Totuși, cererile care nu includ și sentimentele și nevoile noastre, s-ar putea să sune mai mult a pretenții și ordine, pe care interlocutorul s-ar putea să le indeplinească obligat, și nu voit!

 

Comunicarea nonviolentă - cum să spui ceea ce îți dorești și să fii ascultat(ă) - image  on https://bucurestiultinerilor.info

Sternberg vede toate aceste etape ca fiind esențiale pentru a intra în contact cu tine însuți și cu cei din jur, iar cea mai importantă componentă care le sudează și le oferă valoare este empatia. Prin exercițiu și voință, poți învăța să rezonezi mai bine cu ceea ce este în interiorul tău, dar și cu ceea ce simt persoanele pe care le întâlnești. Ce mai aștepți? Reflectă și spune (nonviolent) ceea ce îți dorești cu adevărat!

Cu empatie, Mihaela Dan. 🙂

Referințe

  • Rosenberg, M. (2014). Comunicarea nonviolentă. Editura Ponte
This site is using SEO Baclinks plugin created by InfoMotru.ro and Locco.Ro

Comentarii

Comentează și tu

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns