3 filme pe care le-am trăit ca pe o revelație

0
256
views
filme

Ești în autobuz, te întorci pe jos acasă într-o seară senină sau ești prins la o cină în familie care pare că nu mai are sfârșit. Și dintr-o dată te lovește: te trezești că pe buzele tale se naște o întrebare – o întrebare despre viață, o concluzie care a crescut tăcută înauntrul tău. Aceste tipuri de revelații nu sunt rare, și pot duce la o întreagă expunere filosofică a concepției noastre despre viață, în timp ce, pratic, desfășurăm activități banale sau realizăm absurdul unei situații. Sunt lucruri pe care le-au gândit și alții înainte, și pe care s-au străduit să le explice, lăsând în urmă filme memorabile.

Din când în când, avem nevoie de povești care să ne conducă în afara lumii în care trăim, dar nu în sensul în care să ne depărteze de realitatea ei, ci în sensul în care să o supună unei disecții amănunțite. Următoarele filme sunt numai bune să te introducă în ceea ce înseamnă existența privită de sus.

1. Călăuza (1979, Andrei Tarkovski)

filme
Sursa: https://alternativemovieposters.com/wp-content/uploads/2013/07/stalkerbg.jpg

Ceea ce începe mai întâi ca un exercițiu de răbdare, se dovedește spre final a fi un film care te urmărește o perioadă, o certitudine care se ține după tine ca un câine alungat. Un bărbat își riscă viața pentru a conduce un profesor și un scriitor într-o regiune interzisă de autorități, în interiorul căreia există o cameră ce poate îndeplini dorințe. Însă de-a lungul drumului, încercând să nu se lase păcăliți de legile stranii ale locului în care intră, cei trei călători descoperă și dezbat sensurile existenței de care se agață. Scenele lungi și mișcările lente care surprind elementele din natură și personajele redau liniștea care însoțește meditația, care te îndeamnă să te lași purtat prin lumea regizorului, și prin propria minte. Acțiunea pare a fi un cuvânt străin universului, iar marile conflicte nu au loc între forțele exterioare, ci mai degrabă între dorințele personajelor și lumea din exterior. În final, când fiecare răspuns capătă și mai multe întrebări,  spectatorul simplu, preocupat de grijile de zi cu zi descoperă că viața se poate scurge într-un ritm pe care nu-l cunoștea. Simbolistica și stilul liric cuceresc de la prima încercare pe cei cărora le place să tragă cu ochiul asupra existenței. Camera stranie pe care o caută le oferă celor doi căutători o lecție surprinzătoare: adesea, nu suntem conștienți căror dorințe le suntem loiali cu adevărat și cât ne costă năzuințele ascunse și nerostite.

2. Viața dublă a Veronicăi (1991, Krzysztof Kieslowski)

filme
Sursa: http://www.imagozone.com/var/albums/filme/La%20double%20vie%20de%20Veronique/Irene%20Jacob%2049.jpg?m=1293070312

Trăiesc, în timpul pe care îl am îmi doresc să iubesc și să descopăr, să mă ridic și să pierd ceea ce nu îmi e de folos, să am, să alerg, să spun, să nu mai cer, să dorm, să îmi așez fruntea pe geamul rece și să privesc pe aleea din fața casei. Și în toate aceste lucruri, unica mea existență zboară spre ceva mai Eu și spre ceva mai însămi. Copii fiind ne întrebam adesea Oare mai există vreun eu ca mine? Povestea celor două femei, una din Polonia și alt din Franța, ale căror vieți sunt profund, dar subtil conectate, pare a răspunde afirmativ acestei întrebări: nu suntem decât existențe construite în oglindă, inconștiente de prezența dublului nostru. Undeva afară în lume, cineva arată exact ca noi și aleargă spre aceleași vise, urmând o altă cale, convins de unicul lui mod de a fi. Alegerile sunt cele care ne deosebesc. Filmele lui Kieslowski țes o lume în care nimic nu curge la voia întâmplării. Sentimentul de neliniște și de nedumerire pe care mi-l inspiră creațiile lui este asemănător cu senzația de vertigo pe care, copil fiind, încercam să deslușesc lucruri care îmi depășeau puterea de înțelegere. Imaginează-ți că într-o zi, privești spre balconul unei clădiri pe lângă care treci în fiecare zi și te surprinzi stând acolo, ancorat și străin, ca parcă trăind o viață desprinsă de tine.

3. Wings of desire (1987, Wim Wenders)

filme
Sursa: https://i.ytimg.com/vi/jiCHYDtas3k/maxresdefault.jpg

Wim Wenders ilustrează existența așa cum n-am mai văzut-o până acum. El expune viața vorbind cu sine. Milioane de monologuri se suprapun peste vibrația neliniştită a lumii şi tu, spectator al gândurilor care aleargă prin minți ce nu îți aparțin. E un vis straniu, tuturor ne-ar plăcea să putem trage cu urechea la ceea ce gândesc ceilalți. Care ar deveni oamenii preferați pe care ai vrea să-i urmăreşti, ascultându-i cum se sugrumă singuri cu întrebări? Dar dacă acest privilegiu, această delectare a curiozității ar deveni o vocație, o atribuție ce trebuie îndeplinită în fiecare zi a eternității? Vocația de spectator pasiv.  Aceasta este pe scurt povestea unui înger care supraveghează locuitorii Berlinului, ascultând și colecționând cele mai profunde gânduri ale oamenilor, în mijlocul celor mai adânci bucurii sau dureri, căderi sau iluminări.  Aproape nicio idee a celor care vorbesc cu sine, crezând că sunt singuri în lume, nu este banală. În scurgerea ei aparent monotonă, pentru îngerul-spectator, viața și lucrurile ei mărunte (cum ar fi frigul iernii și cafeaua băută la colt, capul așezat pe pernă, atingerea persoanei iubite) sunt un vis îndepărtat, imposibil de gustat.

filme

Este povestea unui Luceafăr îndrăzneț, care reușește să-și schimbe propria soartă, devenind un muritor care prețuiește fiecare moment pe care timpul i-l permite. Este o epopee a revenirii în viață, marcată la final de seninătatea de a te fi desprins cu succes din existența rece și sterilă a observatorului, a înălțimilor intelectuale. Constrastul dintre cele două lumi, cea privită și cea trăită, se simte în certutudinea de a trăi aici și acum. Lumea nu ne posedă decât în măsura în care suntem muritori. Și uneori, cât de apăsător este să știi față de să fii!

Ce filme ți-au înviat vechile întrebări?

This site is using SEO Baclinks plugin created by InfoMotru.ro and Locco.Ro

Comentarii

Comentează și tu

Lasă un răspuns